Recunoașterea veniturilor în contabilitate

Secțiunea 4.17.1^1 din Reglementările contabile aprobate prin Ordinul 1802/2014 stabilește regimul veniturilor realizate prin cesionare prin contract de licență a proprietății intelectuale și momentul la care acestea se vor recunoaște în contabilitate. Pct. 448^1 precizează că:

O licență stabilește drepturile unui client în ceea ce privește proprietatea intelectuală a unei entități. Licențele de proprietate intelectuală pot include, dar nu se limitează la, oricare dintre următoarele:

a) programe informatice și tehnologie;

b) filme, muzică și alte forme de media și divertisment;

c) francize; și

d) patente, mărci comerciale și drepturi de autor.

În opinia mea, transferul de active către clientul britanic, pe care îl deține societatea din România, în fapt este o cesionare de patente, mărci comerciale și drepturi de autor. Prin urmare, dvs. o să trebuiască să analizați pct. 448^2 – 448^10 din Ordinul 1802/22014 în funcție de prevederile contractuale. Însă, mie relevant mi se par următoarele:

448^3.

(1) Dacă o obligație de a acorda o licență nu este distinctă de alte bunuri sau servicii contractate, o entitate contabilizează acordarea licenței și celelalte bunuri sau servicii împreună, ca pe o singură operațiune. Exemplele de licențe care nu sunt distincte de alte bunuri sau servicii contractate includ următoarele:

a) o licență care constituie o componentă a unui bun corporal și care este esențială pentru funcționalitatea bunului; și

b) o licență de care clientul poate beneficia doar utilizând-o împreună cu un serviciu conex (cum ar fi un serviciu online oferit de entitate care îi permite clientului, prin acordarea licenței, să acceseze conținutul).

(2) Dacă o licență nu este distinctă, o entitate trebuie să determine dacă obligația de executare, care include licența, este o obligație de executare care este îndeplinită la un moment dat sau în timp.

448^5.

Prin acordarea licenței, entitatea oferă un drept de a accesa proprietatea sa intelectuală dacă sunt îndeplinite toate criteriile următoare:

a) contractul impune sau clientul se așteaptă în mod rezonabil ca entitatea să desfășoare activități care afectează semnificativ proprietatea intelectuală asupra căreia clientul are drepturi, conform prevederilor de la pct. 448^6;

b) drepturile acordate de licență expun direct clientul la orice efecte pozitive sau negative ale activităților entității, menționate la lit. a); și

c) activitățile prevăzute la lit. a) nu au ca rezultat transferul unui bun sau serviciu către client (de exemplu, activități constând în executarea diferitelor sarcini administrative pentru constituirea unui contract).

448^7.

(1) În cazul în care criteriile de la pct. 448^5 sunt îndeplinite, o entitate contabilizează venitul corespunzător acordării licenței, în timp, pe măsura executării de către entitate a obligației de furnizare a accesului la proprietatea sa intelectuală.

(2) În cazul în care criteriile de la pct. 448^5 nu sunt îndeplinite, entitatea oferă un drept de utilizare a proprietății sale intelectuale, așa cum acea proprietate intelectuală există în termeni de formă și funcționalitate la momentul specific în care licența îi este acordată clientului. Aceasta înseamnă că acel client poate stabili utilizarea licenței și poate obține, în esență, toate beneficiile rămase de pe urma acesteia, la momentul specific în care este transferată licența.

(3) În situația menționată la alin. (2), o entitate contabilizează obligația de a oferi un drept de utilizare a proprietății sale intelectuale ca pe o obligație de executare îndeplinită la un moment specific. În acest caz, pentru a contabiliza venitul corespunzător acordării licenței, entitatea trebuie să stabilească momentul specific în care licența îi este transferată clientului. Totuși, nu pot fi recunoscute venituri pentru o licență care oferă un drept de utilizare a proprietății intelectuale a unei entități înainte de începutul perioadei în care clientul poate utiliza licența și poate obține beneficii de pe urma acesteia. De exemplu, dacă perioada unei licențe aferente unui program informatic ar începe înainte ca o entitate să furnizeze sau să pună în alt mod la dispoziția clientului un cod care îi permite clientului să utilizeze imediat programul informatic, entitatea nu recunoaște venituri înainte de furnizarea sau punerea la dispoziție în alt mod a acelui cod.

Prin urmare, dacă în contractul de transfer de active se specifică faptul că societatea britanică va putea utiliza bunul achiziționat abia la sfârșitul perioadei de transfer a activelor către aceasta, adică în anul 2022, atunci venitul va fi recunoscut în anul 2022.

Despre contul escrow

Ca definiție, un cont escrow este un cont bancar special, gestionat de o terță parte neutră (agentul escrow – de obicei o bancă), unde sunt depozitate fonduri temporar, până la îndeplinirea unor condiții clare dintr-un contract, oferind siguranță ambelor părți (cumpărător și vânzător) într-o tranzacție, eliberând banii doar la finalizarea cu succes a acesteia. Acesta este un instrument de încredere pentru tranzacții imobiliare, vânzări de bunuri sau servicii complexe, prevenind riscurile de fraudă.

Ca utilitate, acesta se foloseste în:

– tranzacții imobiliare: Protejează cumpărătorul de a plăti pentru un bun care nu îi este transferat legal.

– vânzări online/comerciale: Asigură că vânzătorul primește plata doar după ce livrarea este confirmată.

– servicii complexe: Garantează că plata se face doar după ce serviciul specificat este prestat.

 

În reglementările contabile, un cont escrow îl vom regăsi definit ca “acreditiv” iar definiția este următoarea:

Acreditivul (documentar) este un instrument bancar de plată, frecvent în comerțul internațional, ce garantează plata între cumpărător (importator) și vânzător (exportator), prin angajamentul irevocabil al băncii cumpărătorului (banca emitentă) de a plăti vânzătorul (beneficiarul) doar după ce acesta prezintă documente ce atestă conformitatea livrării cu termenii stabiliți. Acesta securizează tranzacția, oferind siguranță ambelor părți: cumpărătorul știe că plata se face doar la livrare, iar vânzătorul știe că va fi plătit dacă respectă condițiile.

Potrivit reglementărilor contabile, înregistrarea poate fi:

5414 = 581 – banii care întră în contul escrow

Însă contul 581, de regulă, nu trebuie să prezinte sold la sfârșitul unui exercițiu financiar. Prin urmare, la 31 decembrie sumele se vor transfera pe un cont de datorii (462 – creditori diverși) sau pe un cont de trezorerie (5125 – sume în curs de decontare).

La deblocarea contului escrow, se va înregistra factura de vânzare și încasarea acesteia:

4111 = 7583 – venituri din vânzarea activelor

581 (sau 462/5125) = 4111 – încasarea facturii

5124 = 5414 – încasarea efectivă a banilor în contul societății

Concluzie

Dacă prevederile contractuale arată că clientul (entitatea britanică) va putea utiliza achiziția de la societatea română abia la sfârșitul implementării tuturor serviciilor și bunurilor puse la dispoziție de către societatea românească (vânzătorul), aceasta din urmă va recunoaște un venit abia la data la care beneficiarul (cumpărătorul) va putea utiliza achiziția.

Mai mult, prin folosirea contului escrow și deblocarea acestuia abia la data la care cumpărătorul poate utiliza achiziția (adică în anul 2022), întărește faptul că societatea din România va trebui să recunoască un venit din vânzarea acestor active abia în anul 2022.

 

Reglementare:

• OMFP 1802/2014 privind Reglementările contabile