Închiriere auto pe termen scurt în România de la o firma din NON-UE (UK)

-Tratament TVA-

Firma din UK trebuia sa va factureze cu TVA de România, 19%. Locul prestarii este în România, locul unde a fost pusa dubita la dispozitia firmei din Romania. (Daca dubita a fost pusa la dispozitie in UK, atunci locul se muta la beneficiar, B2B.)

În declarația 394, aceasta achizitie va fi declara la cartusul F.

În declaratia 300, aceasta achizitie va fi dusă pe randul 22 fără preluare la 22.1 și randul 7 fără preluare la 7.1.

În jurnalul de cumparari, o regasiti pe randul 15-16.

Dacă lucrați cu Saga, puneți la tip E și o duce corect în jurnal și declarații.

ART. 278 – Locul prestării de servicii

(4) Prin excepție de la prevederile alin. (2) și (3), pentru următoarele prestări de servicii, locul prestării este considerat a fi:

d) locul unde mijlocul de transport este pus efectiv la dispoziția clientului, în cazul închirierii pe termen scurt a unui mijloc de transport. Prin termen scurt se înțelege posesia sau utilizarea continuă a mijlocului de transport pe o perioadă de maximum 30 de zile și, în cazul ambarcațiunilor maritime, pe o perioadă de maximum 90 de zile;

NORME METODOLOGICE

19. (1) Noțiunea de mijloc de transport prevăzută la art. 278 alin. (4) lit. d) și alin. (5) lit. e) pct. 1 și 2 și lit. g) din Codul fiscal include vehiculele, motorizate sau nu, și alte echipamente și dispozitive destinate transportului de persoane sau obiecte dintr-un loc în altul, care pot fi trase, tractate sau împinse de vehicule, și care sunt în mod normal proiectate să fie utilizate pentru transport și pot realiza efectiv acest lucru.

(2) În sensul alin. (1), sunt incluse în categoria mijloacelor de transport în special următoarele vehicule:

a) vehiculele terestre, precum automobile, motociclete, biciclete, triciclete și rulote;

b) remorcile și semiremorcile;

c) vagoanele feroviare;

d) navele;

e) aeronavele;

f) vehiculele proiectate special pentru transportul persoanelor bolnave sau rănite;

g) tractoarele agricole și alte vehicule agricole;

h) vehiculele pentru invalizi acționate manual sau electronic.

(3) Nu sunt considerate mijloace de transport în sensul alin. (1) vehiculele care sunt imobilizate în permanență și containerele.

(4) În aplicarea art. 278 alin. (4) lit. d) și alin. (5) lit. g) din Codul fiscal, durata posesiei sau utilizării continue a unui mijloc de transport care face obiectul închirierii se determină pe baza contractului dintre părțile implicate. Contractul servește drept prezumție, care poate fi contestată prin orice element de fapt sau de drept în vederea stabilirii duratei reale a posesiei sau utilizării continue. Depășirea în caz de forță majoră a perioadei contractuale pentru închirierea pe termen scurt nu afectează stabilirea duratei sau utilizării continue a mijlocului de transport.

(5) În cazul în care închirierea aceluiași mijloc de transport face obiectul mai multor contracte succesive încheiate între aceleași părți contractante, durata reprezintă durata posesiei sau utilizării continue a respectivului mijloc de transport în temeiul tuturor contractelor. Un contract și prelungirile sale se consideră a fi contracte succesive. Cu toate acestea, durata contractului sau a contractelor de închiriere pe termen scurt care precedă contractul care este considerat pe termen lung este reevaluată numai dacă există o practică abuzivă.

(6) Cu excepția cazurilor de practică abuzivă, contractele de închiriere succesive încheiate între aceleași părți contractante, dar care au ca obiect mijloace de transport diferite, nu sunt considerate drept contracte succesive în sensul alin. (5). Fiecare contract se analizează separat, în vederea încadrării sau neîncadrării în prevederile art. 278 alin. (4) lit. d) și alin. (5) lit. g) din Codul fiscal, dacă nu se dovedește o încălcare a legii.

(7) În sensul art. 278 alin. (4) lit. d) și alin. (5) lit. g) din Codul fiscal, un mijloc de transport este considerat ca fiind pus efectiv la dispoziția clientului la locul în care se află mijlocul de transport atunci când clientul sau un terț care acționează în numele acestuia preia efectiv controlul fizic asupra acestuia. Controlul juridic, respectiv semnarea contractului, intrarea în posesia cheilor, nu este suficient pentru a determina locul efectiv al punerii la dispoziția clientului a mijlocului de transport.

-Impozit nerezidenti-

Consider că, veniturile din închirierea pe termen scurt a automobilului in Romania, reprezinta venituri impozabile din punct de vedere al nerezidentilor, încadrate la art. 223, alin.1, lit. k.

ART. 223 – Venituri impozabile obținute din România

(1) Veniturile impozabile obținute din România, indiferent dacă veniturile sunt primite în România sau în străinătate, sunt:

k) venituri din servicii prestate în România, exclusiv transportul internațional și prestările de servicii accesorii acestui transport;

Norme metodologice

4. În aplicarea art. 223 alin. (1) lit. k) din Codul fiscal, prin transport internațional se înțelege orice activitate de transport pasageri sau bunuri efectuat de o societate în trafic internațional, precum și activitățile auxiliare, strâns legate de această activitate de transport și care nu constituie activități separate de sine stătătoare. Nu reprezintă transport internațional cazurile în care mijlocul de transport este operat exclusiv între locuri aflate pe teritoriul României.

Asfel, daca firma din UK nu va prezinta un certificat de rezidenta fiscala din UK, la data plății contravalorii chiriei, veți reține impozit la sursa și veți declara in D100 pana in 25 ale trimestrului următor iar până în 28 februarie a anului următor în D207.

Dacă firma din UK, va prezenta certificatul de rezidenta fiscala, va incadrati la art. 7 din conventie, conforma caruia impozitarea va fi în UK, excepție fiind dacă firma din UK are sediu permanent în RO. Chiar dacă ati primit certificat de rezidenta fiscala, până în 28 februarie a anului următor veți depune D207 pentru acest venit.

Conventie România – Anglia

 ART. 7

Beneficiile întreprinderilor

1. Beneficiile unei întreprinderi a unui stat contractant vor fi impozabile numai în acel stat, în afara de cazul când întreprinderea desfăşoară activitatea sa în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent aflat în acel stat. Dacă întreprinderea exercită activitatea sa în modul mai sus arătat, beneficiile întreprinderii pot fi impuse în celălalt stat, dar numai în măsura în care aceste beneficii sunt atribuibile acelui sediu permanent.

 

Reglementare:

• Legea 227/2015
• Conventie România – Anglia