Cesiune parti sociale la valoarea nominală dar cu o proprietate de 1 milion de euro

Transferul de parti sociale reprezintă o procedură legală care implică transmiterea, prin intermediul unui contract de cesiune, a părților sociale către una sau mai multe persoane, care pot fi deja asociate în cadrul societății sau străine de aceasta, astfel că devin asociate. Persoana care deține părțile sociale este numită cedent, în timp ce cea care le dobândește este cunoscută sub numele de cesionar.

Cesiunea părților sociale poate fi realizată la valoarea nominală menționată în actul constitutiv al societății sau la o valoare superioară celei nominale. În cazul în care părțile sociale sunt cedate la valoarea nominală, nu există implicații fiscale. Tinand cont ca, prețul de cesiune este la valoarea nominală, în situația expusă de dvs, nu exista nici un impozit/taxa de plătit de către SRL-ul roman. Dacă cesiunea va fi realizata la o valoare superioară valorii nominale, atunci persoana juridica va plăti impozit în funcție de vectorul fiscal: impozit pe profit sau impozit micro.

Legea 31/1990

 Art. 202

(1)Părţile sociale pot fi transmise între asociaţi.

(2)Dacă actul constitutiv nu prevede altfel, transmiterea către persoane din afara societăţii este permisă numai dacă a fost aprobată de asociaţi reprezentând cel puţin trei pătrimi din capitalul social.

Art. 203

(1)Transmiterea părţilor sociale trebuie înscrisă în registrul comerţului şi în registrul de asociaţi al societăţii.

(2)Transmiterea are efect faţă de terţi numai din momentul înscrierii ei în registrul comerţului.

Atunci când, pe lângă cesiunea părților sociale, are loc și un transfer de active, acesta trebuie tratat corespunzător din punct de vedere fiscal. Un transfer de active poate fi realizat fără impozit pe profit în cazul în care se primește un titlu de participare la capitalul societății beneficiare.

Art. 32: Regimul fiscal care se aplică fuziunilor, divizărilor totale, divizărilor parţiale, transferurilor de active şi achiziţiilor de titluri de participare între persoane juridice române

(1)Prevederile prezentului articol se aplică următoarelor operaţiuni de fuziune, divizare totală, divizare parţială, transferurilor de active şi operaţiunilor de achiziţie de titluri de participare, efectuate între persoane juridice române potrivit legii, şi anume:

d)transfer de active – operaţiunea prin care o societate transferă, fără a fi dizolvată, totalitatea sau una ori mai multe ramuri ale activităţii sale către altă societate, în schimbul transferării titlurilor de participare reprezentând capitalul societăţii beneficiare;

În ceea ce privește TVA, există două posibilități de încadrare a tranzacției de transfer: fie este considerată un “transfer de afacere”, caz în care tranzacția este scutită de TVA, fie este considerată o livrare de bunuri și servicii, fiind supusă TVA-ului.

Conform Codului Fiscal, transferul de active rezultat în urma unui transfer de afacere este considerat o operațiune în afara sferei TVA între entități din România. Acest tip de tranzacție trebuie să îndeplinească anumite cerințe, cum ar fi ca activele transferate să formeze o structură distinctă și să aibă potențialul de a desfășura activități economice în mod independent.

Art. 270: Livrarea de bunuri

(7)Transferul tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau, după caz, şi de pasive, realizat ca urmare a altor operaţiuni decât divizarea sau fuziunea, precum vânzarea sau aportul în natură la capitalul unei societăţi, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă stabilită în România în sensul art. 266 alin. (2), în condiţiile stabilite prin normele metodologice. Transferul tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, efectuat cu ocazia divizării sau fuziunii, nu constituie livrare de bunuri dacă primitorul activelor este o persoană impozabilă stabilită în România în sensul art. 266 alin. (2). Atât în cazul transferului tuturor activelor sau al unei părţi a acestora, efectuat cu ocazia transferului de active sau, după caz, şi de pasive, realizat ca urmare a altor operaţiuni decât divizarea sau fuziunea, cât şi în cazul transferului tuturor activelor sau al unei părţi a acestora efectuat cu ocazia divizării sau fuziunii, primitorul activelor este considerat a fi succesorul cedentului, inclusiv în ceea ce priveşte ajustarea dreptului de deducere prevăzută de lege.

Norme metodologice

(8) Transferul de active prevăzut la art. 270 alin. (7) din Codul fiscal este un transfer universal de bunuri şi/sau servicii, acestea nemaifiind tratate individual, ci ca un tot unitar la persoana impozabilă cedentă, indiferent dacă este un transfer total sau parţial de active. Se consideră transfer parţial de active, în sensul art. 270 alin. (7) din Codul fiscal, transferul tuturor activelor sau al unei părţi din activele investite într-o anumită ramură a activităţii economice, dacă acestea constituie din punct de vedere tehnic o structură independentă, capabilă să efectueze activităţi economice separate. De asemenea, se consideră că transferul parţial are loc şi în cazul în care bunurile imobile în care sunt situate activele transferate de cedent nu sunt înstrăinate, ci realocate altor ramuri ale activităţii aflate în uzul cedentului. Simplul transfer al unor active nu garantează posibilitatea continuării unei activităţi economice în orice situaţie. Pentru ca o operaţiune să poată fi considerată transfer de active, în sensul art. 270 alin. (7) din Codul fiscal, primitorul activelor trebuie să facă dovada intenţiei de a desfăşura activitatea economică sau partea din activitatea economică care i-a fost transferată, şi nu să lichideze imediat activitatea respectivă şi, după caz, să vândă eventualele stocuri. Primitorul activelor are obligaţia să transmită cedentului o declaraţie pe propria răspundere din care să rezulte îndeplinirea acestei condiţii. Pentru calificarea unei activităţi ca transfer de active nu este relevant dacă primitorul activelor este autorizat pentru desfăşurarea activităţii care i-a fost transferată sau dacă are în obiectul de activitate respectiva activitate. În acest sens a fost pronunţată Hotărârea Curţii Europene de Justiţie în Cazul C-497/01 – Zita Modes. Cerinţele prevăzute de prezentul alineat nu se aplică în cazul divizării şi fuziunii, care sunt în orice situaţie considerate transfer de active conform art. 270 alin. (7) din Codul fiscal.

(9) Persoana impozabilă care este beneficiarul transferului prevăzut la alin. (7) este considerată ca fiind succesorul cedentului, indiferent dacă este înregistrată în scopuri de taxă sau nu. Beneficiarul va prelua toate drepturile şi obligaţiile cedentului, inclusiv pe cele privind livrările către sine prevăzute la art. 270 alin. (4) din Codul fiscal, ajustările deducerii prevăzute la art. 304 şi 305 din Codul fiscal. Dacă beneficiarul transferului este o persoană impozabilă care nu este înregistrată în scopuri de TVA conform art. 316 din Codul fiscal şi nu se va înregistra în scopuri de TVA ca urmare a transferului, va trebui să plătească la bugetul de stat suma rezultată ca urmare a ajustărilor conform art. 270 alin. (4), art. 304, 305, 306 sau 332 din Codul fiscal, după caz, şi să depună în acest sens declaraţia prevăzută la art. 324 alin. (8) din Codul fiscal. Momentul de referinţă pentru determinarea datei de la care începe ajustarea taxei, în cazul bunurilor de capital, nu este data transferului, ci data obţinerii bunului de către cedent, conform art. 305 sau 332 din Codul fiscal, după caz. Cedentul va trebui să transmită cesionarului o copie de pe registrul bunurilor de capital, dacă acestea sunt obţinute după data aderării. Aplicarea regimului de taxare pentru transferul de active de către persoanele impozabile nu implică anularea dreptului de deducere a taxei la beneficiar, dacă operaţiunile în cauză sunt taxabile prin efectul legii sau prin opţiune, cu excepţia situaţiei în care se constată că tranzacţia a fost taxată în scopuri fiscale.

Înregistrarea contabilă și fiscală a elementelor achiziționate de către entitatea cumpărătoare se realizează conform valorii juste.

În situația expusă de dvs, nu vad ca ar fi vorba despre un transfer de active în lumina definiției din Codului Fiscal. Conform definiției din Codul Fiscal (art.32, alin.1, lit.d), ar fi necesar sa fie un transfer de activitate pentru a discuta de un transfer de active, iar în cazul expus de dvs nu este cazul. Firma care preia părțile sociale nu se angajează să ducă mai departe ramura de activitate a firmei. Prin urmare, în cazul expus de dvs, este vorba doar de o cesiune simpla de parti sociale.

Aceasta cesiune de parti sociale poate fi la valoarea nominală sau la o valoare negociata intre parti. Totuși, este important sa luăm în considerare și prevederile art. 11 din Codul Fiscal potrivit căruia, autoritățile fiscale pot ajusta suma veniturilor sau a cheltuielilor oricarora dintre persoanele implicate, dacă se constata ca pretul de piata al tranzacției nu este corect reflectat. Prin urmare, în situația descrisă de dvs, valoarea de cesiune, ar trebui stabilită astfel incat sa  acopere nu doar valoarea nominală a capitalului social ci și valoarea reala a proprietății. Într-o economie funcțională de piața, nu ar fi de acord nimeni sa cedeze firma cu 1.000 euro și sa piarda o proprietate de 1 mil de euro.

Legea 31/1990

Art. 226

(3)Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru părţile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociaţilor ori de un expert desemnat de aceştia sau, în caz de neînţelegere, de tribunal. Costurile de evaluare vor fi suportate de societate.

 

Reglementare:

• Codul Fiscal – art. 270 cu alin. 7 cu normele metodologice;
• Legea 31/1990 – art. 202, art. 203, art.266.